E titlul romanului meu preferat, titlul a suferit mici modificari dar ideea e tot aia…
Am tinut sa mentionez asta, adik nu e un titlu imaginat peste noapte, ci este realitatea inimaginabila peste noapte, o singura noapte in care totul se schimba, se termina adik se pune punct si dupa cum stii prea bine nu se termina totul, asa cum cred unii, ci continua cu “aliniat”.
Uite “aliniatul” meu, este un nou inceput, este chiar si inceputul unei luni, este 1 aprilie, ziua pacalelilor, totzi oamenii sunt stresati de cele ce se vor petrece pe durata zilei asteia, unii sunt pacaliti, altii pacalesc iar in final se aleg cu o sperietura buna sau cu un ras de pomenit multe zile de acum inainte, nu pot scrie ceva sincer si adevarat decat la persoana I, si nu ma pot adresa tie decat la persoana a II –a, asa ca tu, cititorule, traiesti perspectiva subiectiva a lucrurilor, si pot spune multe lucruri care ti-ar influenta perceptia faptelor adevarate, si de aceea eu iti cer detasare…
E frumos sa iubesti, e frumos sa te plimbi de mana cu cineva pe o strada pe care nu ai mai fost niciodata, intr-un oras nou, esti un strain, un tip tanar, cu multe perspective si multe ideei poate chiar ai vrea sa continui lucrarile unui savant considerat prea inaintat pentru vremea lui, poate vrei sa transmiti energie gratis lumii, fara cabluri electrice prin rezonanta Schumann si poate ca ai vrea sa fii inteles de cei din jurul tau ca atunci cand esti bun, intelegator si iertator de fapt nu-I pupi in fund, ci le faci un bine si un favor si nu vrei nimic in schimb decat sinceritate si afectiune. Sunt un “Gheorghidiu” al secolului 21, pe el l-a marcat razboiul exterior, pe mine ma marcheaza razboiul interior, si ma aduce pe taramul realitatii, unde imi simt picioarele bine infipte in ţărâna de sub ele, dar oare pentru cat timp va tine lucrul asta?
Dezamagire? Sa fie asta sentimentul care ar trebui sa-l simt, nici pe departe, e important sa intelegi ca nu trebuie sa fii dezamagit sau suparat pentru lucrurile care tu nu le poti schimba si nu tin de tine, trebuie sa te bucuri de momentele fericite si pline de entuziasm care ti-au fost daruite in momentul acela, si sa fii intelegator in orice situatie oricat de greu ti s-ar parea lucrul asta, fa-o asa cum fac si eu, fara regret ci doar cu multumiri.
Este foarte important sa spun ca starea mea de spirit pe care o simt in momentul asta, nu ma lasa sa spun si nu imi creeaza nici ganduri rele, ma simt minunat, ma simt impacat, nu vreau decat sa iubesc si sa daruiesc celor care merita tot ce e mai bun de oferit pe lumea asta, am invatat ca nu pot sa cer cuiva ceea ce eu ii pot oferi, am invatat ca trebuie sa te descurci si singur, invat si voi invata in continuare din experientele mele, degeaba iti spune cineva cum e, si degeaba spui ca stii si ca inveti pentru ca niciodata cunostintele nu depasesc experienta, e o experienta frumoasa plina de urcusuri si coborasuri precum un drum in noapte parcurs de tren printre dealuri si podisuri pana in munti…
Mi s-a spus sa nu pun suflet prea mult intr-o chestie, eu raspund printr-o intrebare:
Ce rost mai are sa faci ceva daca nu pui suflet cu adevarat? Sa faci ceva doar de dragul de a-l face?… aici ambele intrebari sunt gresite, de ce? Pentru ca in viata urmezi un drum si vezi ca in momentul in care se blocheaza, urmezi altul, asta nu inseamna ca nu trebuie sa pui suflet ci constientizezi incompatibilitatea si te redresezi, pui suflet in ceea ce faci dar poti sa te opresti cand consideri si continui altfel, in alt mod cu aceasi daruire si pasiune ca inainte.
Aflandu-ma pe frontul de lupta, o lupta interioara, in care imi pierd armura iar gloantele trec pa langa mine, nu ma atinge nici macar unul, dar totusi sunt lovit, sunt lovit de amintirile care imi raman bine intiparite in minte si in suflet, cicatricile lasate nu le pot insanatosi ci doar ma pot obisnui cu ele si cu cat numarul lor e mai mare cu atat devin mai imun lor.
Iti multumesc ca ai fost alaturi de mine si ca ai citit aceste randuri atat tie cititorule cat si… tie.
